- decorticá
- vb., ind. prez. 1 sg. decorti- chéz, 3 sg. şi pl. decorticheázã; conj. prez. 3 sg. şi pl. decortichéze; ger. decorticấnd
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Decortica — Origin Auckland, New Zealand Genres Rock Alternative rock Progressive rock Years active 2005 – present Labels EMI … Wikipedia
decortica — DECORTICÁ, decortichez, vb. I. tranz. 1. A desprinde şi a înlătura cojile de pe unele seminţe în vederea consumului. ♦ A curăţa de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare şi ouăle lor. 2. (med.) A îndepărta chirurgical, total… … Dicționar Român
decorticare — DECORTICÁRE, decorticări, s.f. Acţiunea de a decortica şi rezultatul ei; decorticaţie. 1. Operaţie de desprindere şi de înlăturare a cojilor de pe unele seminţe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. 2. Îndepărtare… … Dicționar Român
decorticator — DECORTICATÓR, decorticatoare, s.n. Maşină cu ajutorul căreia se realizează decorticarea (1). – Decortica + suf. tor. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 decorticatór s. n., pl. decorticatoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
decapsula — DECAPSULÁ, decapsulez, vb. I. tranz. 1. A separa capsulele de pe tulpinile de in recoltate şi uscate, în vederea obţinerii seminţelor de in şi a fibrelor textile; a decortica. 2. A îndepărta, pe cale chirurgicală, membrana care înveleşte… … Dicționar Român
răşlui — RĂŞLUÍ, răşluiesc, vb. IV. tranz. 1. A smulge, a desprinde aşchii, părţi din ceva. ♦ A descoji, a decortica grăunţe, seminţe etc. 2. fig. A lua, a răpi (prin abuz sau prin violenţă) o parte din ceva. ♦ A risipi, a irosi, a prăpădi. 3. fig. A… … Dicționar Român
decorticat — DECORTICÁT, Ă, decorticaţi, te, adj. (Despre seminţe, fructe) Decojit2. – v. decortica. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 decorticát adj. m., pl. decorticáţi; f. sg. decorticátă, pl … Dicționar Român
mojdrean — MOJDREÁN, mojdreni, s.m. Arbore sau arbust cu frunze compuse, cu flori albe, mirositoare, a cărui coajă se foloseşte la vopsit; urm (Fraxinus ornus). – Din bg. măždrĕan. Trimis de LauraGellner, 03.06.2004. Sursa: DEX 98 MOJDREÁN s. (bot.;… … Dicționar Român
pisa — PISÁ, pisez, vb. I. tranz. 1. A zdrobi, a sfărâma o substanţă, un corp solid prin loviri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai mărunte sau a le preface în praf. 2. A bătători, a bătuci, a frământa cu picioarele zăpada,… … Dicționar Român